Sectorul energetic reprezintă infrastructura strategică de bază a economiei naționale, pe care se bazează întreaga dezvoltare a țării. În același timp, energia reprezintă o utilitate publică cu un puternic impact social.

Din aceste considerente, dezvoltarea acestui sector important al economiei este în plină desfășurare fiind făcută cu mecanisme specifice pentru o utilitate de interes public, mecanisme care țin cont de următoarele condiții concrete:

• creșterea cererii de energie electrica din Romania, pe termen scurt, mediu si lung, care trebuie satisfăcută ținând cont de recomandarea Uniunii Europene privind economisirea energiei;
• îmbunătățirea cadrului legal si de reglementări, precum si reformele care trebuie să fie implementate pentru a răspunde cerințelor acquis-lui comunitar și care să facă posibil ca piața română de energie electrică să fie o piață competitivă în fața forțelor pieței din cadrul Uniunii Europene;
• reforma în desfășurare privind întreprinderile publice în domeniul energetic, completate cu planuri de finalizare a restructurării lor;
• adaptarea cadrului de reglementare în vederea întăririi siguranței în furnizarea energiei electrice;
• reducerea si eliminarea asimetriilor între mecanismele de piață în funcțiune în prezent și prevederile Directivelor Uniunii Europene;
• accelerarea privatizării în sectorul de distribuție a energie electrice, precum și în cel de producere a energiei folosind soluții flexibile cum ar fi partenariatul public, concomitent cu programele de închidere sau lichidare a capacităților energetice neviabile;
• delimitarea precisă a investițiilor necesare ca investiții publice și/sau private.

Toate aceste schimbări de ordin economic și organizatoric care au loc în sectorul producției și distribuției de energie electrică au dus în ultimii ani la implicații sociale profunde asupra forței de muncă angajată în acest sector.

Principalii factorii de ordin social care produc îngrijorare și afectează lucrătorii din sectorul energetic sunt:

• preocuparea permanentă asupra păstrării locului de muncă;
• scăderea numărului de lucrători specializați concomitent cu suplimentarea sarcinilor de serviciu pentru cei rămași în activitate;
• creșterea exigenței tehnologice în urma apariției de noi echipamente și tehnologii;
• îmbătrânirea forței de muncă;
• schimbări produse în dinamica accidentelor de muncă din sectorul energetic.

Activităţile din sectorul energetic, datorită complexităţii şi riscurilor specifice, sunt, la nivel european, activităţi în care afecțiunile suferite de lucrători ca urmare a accidentelor de muncă tind să fie mult mai grave decât în alte sectoare ale economiei naționale, de cele mai multe ori accidentele soldându-se cu pierderea vieții lucrătorilor.

Citeste mai mult …